Rosa Alchemica: Yeats
Robert Cincu
EPAPER revistacultura.ro
Revista Cultura, Seria a III-a, nr.4 (548), 3 NOIEMBRIE 2016
W. B. Yeats, „Rosa Alchemica și alte scrieri”, traducere de Mircea Ivănescu, prefață de Mihaela Anghelescu Irimia, Humanitas, București, 2016, 202 p.
William Butler Yeats este, fără îndoială, unul dintre numele centrale ale literaturii europene de secol XX. Plasat în vârful canonului poeziei irlandeze, distins cu premiul Nobel pentru literatură în 1923, autorul este cunoscut publicului larg, în primul rând, pentru opera sa poetică. Interesele sale au depășit, însă, sfera strică a poeziei, foarte celebre fiind, în acest sens, preocupările sale pentru folclor, ezoterism, teatru și, nu în ultimul rând, politică (spiritul naționalist irlandez fiind extrem de vizibil în multe dintre operele sale).
Problema traducerii
În 2016 editura Humanitas publică, în traducere românească, un foarte interesant grupaj de proză-scurtă semnată W. B. Yeats. Dacă poezia autorului irlandez este, în general, cunoscută publicului larg, în mod cert aceste texte, care tratează subiecte precum alchimia, ezoterismul sau folclorul irlandez, pot deveni o alternativă de lectură extrem de ofertantă.
Volumul, intitulat „Rosa Alchemica și alte scrieri”, debutează cu o prefață foarte consistentă privind viața și opera lui Yeats, prefață semnată de Mihaela Anghelescu Irimia, și continuă cu o „Notă asupra ediției” care lămurește situația mai puțin obișnuită a traducerii cărții: „dactilograma traducerii de față ne-a parvenit după moartea poetului și traducătorului Mircea Ivănescu. Din aceasta lipseau mai multe file. Ca atare, i-am solicitat poetului și traducătorului Radu Vancu să completeze fragmentele lipsă”. Trebuie menționat aici faptul că traducerea este una foarte coerentă, eventuale diferențe de stil ale traducătorilor, nefiind, în mod cert, sesizabile.
Primul grupaj de povestiri din volum e concentrat în jurul enigmaticului personaj Hanrahan cel Roșu. Textele, vizibil contaminate de imaginarul folcloric irlandez, (re)scriu legenda unui poet damnat ale cărui versuri și cântece fermecau întreaga Irlandă prin forța lor extraordinară. Sub semnul acestei damnări a poeziei, e foarte interesant de urmărit evoluția lui Hanrahan de la un text la altul: fiind inițial un profesor respectabil dintr-un sat irlandez, trecând printr-o succesiune de evenimente magice și străbătând spații reale sau imaginare dintre cele mai diversificate, acesta va ajunge (în povestirile care încheie ciclul) un fel pelerin etern cu puteri vrăjitorești, vizionar, deopotrivă înspăimântător și fermecător pentru cei din jurul său.
Elementele folclorice, după cum am spus, sunt foarte clare în acest ciclu și, dincolo de specificul irlandez, o serie de corespondențe pot fi descoperite între aceste istorii ale lui Hanrahan și basmele populare din alte culturi.
Rosa Alchemica
Următorul ciclu de povestiri poartă numele „Roza tainică”. Observăm aici că scriitura lui Yeats se îndepărtează vizibil de registrul folcloric sau de cel specific basmelor, deși tematic multe dintre texte dau, totuși, impresia unor vechi legende irlandeze. Despre acest ciclu de povestiri autorul însuși face câteva observații lămuritoare în dedicația care deschide grupajul: „deși am scris povestirile acestea în vremuri diferite și în maniere diferite, și fără vreun plan anume, toate au un singur subiect, lupta spiritualului cu ordinea naturală”.
După acest segment intitulat „Roza tainică”, volumul continuă cu trei texte independente (catalogate ca texte oculte în „Nota editorului”). În acest caz, preocupările lui Yeats pentru ezoterism și științele oculte devin extrem de vizibile, iar textul cel mai interesant din acest punct de vedere este cel care dă și titlul întregului volum, „Rosa Alchemica”. Avem de-a face aici, pe scurt, cu povestea unei inițieri în tainele avansate ale alchimiei, iar personajul central este purtat cu lux de amănunte prin întregul ritual de aderare la Ordinul „Rosa Alchemica”. Atât în acest text, cât și în următoarele două abundă o serie de referințe la cărți, autori sau practici specifice științelor oculte.
Amatorii de texte literare cu iz mistic vor descoperi citind volumul de față, în mod sigur, mari similitudini cu alți autori, inclusiv din cultura română. Practic, aveam de-a face cu texte care pot fi asociate fără mari dificultăți cu proza scurtă a lui George Bacovia, mai multe texte semnate de Mihail Sadoveanu, Eusebiu Camilar (volumul „Avizuha” mai ales) sau Mateiu Caragiale (cu nuvela „Remember”). Desigur, această dimensiune mistică din textele lui Yeats nu este, nici pe departe, singura relevantă aici, însă avem de-a face, totuși, cu o favorizare foarte clară a acestei viziuni care determină punctele de greutate ale textului.
Putem admite faptul că, indiferent de specificul textelor din acest volum, misterul, în sens general, pare a fi procedeul cel mai exploatat de către Yeats. Scriitorul irlandez construiește un întreg univers imaginar care preferă magia în locul logicii, intuiția în locul rațiunii. Personajele sunt limitate, mai degrabă, de criterii ca destinul sau ordinea spirituală a lumii, decât de elemente comune ca spațiul sau timpul. În fine, eroii lui Yeats, în frunte cu Hanrahan cel Roșu, deși par construiți din piese specifice imaginarului folcloric irlandez, sunt conduși de către autor spre o formă de universalitate recognoscibilă în toate marile culturi ale lumii.