CULTURA POLITICĂ
CRONICA DIPLOMATICĂ
Mai puţină ipocrizie
George Apostoiu
Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 23 (579), 15 iunie 2017
EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/06/sumar-nr-23-2017/
PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_23_2017.compressed.pdf
După atentatul terorist de la Manchester, două iniţiative politice venite din partea statelor arabe reţin atenţia. Prima aparţine autorităţilor libiene care au anunţat că vor coopera cu Londra pentru urmărirea şi pedepsirea vinovaţilor. A doua, cu o amplitudine mai mare, este cea a Arabiei Saudite care a hotărât să rupă relaţiile diplomatice cu Qatarul pe care îl acuză că subvenţionează terorismului. Sunt semne că responsabilizarea statelor arabe pentru ororile extremiştilor islamici nu mai poate să întârzie. Nici scuza ipocrită folosită de acestea pentru a scoate din cauză religia islamică nu mai este acceptată. Episcopul Justin Welby, primat al Comunităţii anglicane, a cerut şefilor religioşi islamici ,,să-şi recunoască propriile responsabilităţi” şi ,,să se alăture luptei împotriva atrocităţilor comise în numele religiei lor… Există o teologie religioasă în spatele atacurilor teroriste. Aceasta trebuie să fie contracarată”. Primul ministru Theresa May a fost şi mai categorică: ,,Prea mult. Trebuie să schimbăm modul în care reglăm problemele extremismului şi terorismului… Suntem mult prea toleranţi faţă de extremismul din ţara noastră… trebuie să facem mai mult pentru a lupta împotriva comunitarismului şi a unei perversiuni a islamului”.
Tentative de disociere
Discordia intervenită între Arabia Saudită şi micul stat Qatar ar putea deschide un nou front de luptă împotriva terorismului, de data asta pe un teren mult mai potrivit. La el acasă. La 5 iunie, Arabia Saudită a acuzat public Qatarul că susţine Al-Qaeda, Statul Islamic şi confreriile ,,Fraţii Musulmani”. Egiptul, Yemenul, Bahreinul şi Emiratele Arabe Unite s-au alăturat Arabiei Saudite. Prezenţa printre reţelele teroriste a confreriilor ,,Fraţii Musulmani” este mai mult decât îndreptăţită. Începând cu asasinarea premierului egiptean Anwar el-Sadat, în 1981, terorismul în Egipt şi dincolo de graniţele acestui stat şi-a bazat acţiunea pe ideologia acestor confrerii, veritabilă matrice a islamismului politic şi belicos modern. Pentru justificarea ruperii relaţiilor diplomatice, Arabia Saudită a invocat probleme de securitate naţională. Riadul acuză Doha atât pentru sprijinirea terorismului, cât şi pentru complicitatea cu Iranul. Criza loveşte grav Consiliul de cooperare al Golfului din care fac parte doar monarhiile arabe. Teama de o nouă destabilizare a lumii arabe este reală. Contagiunea terorismului a prins bine pe terenul radicalismului religios din micul, dar bogatul stat Qatar. Marile puteri militare ale regiunii: Arabia Saudită, Turcia, chiar şi Iranul, state care cu greu ar putea accepta o stare de concordie, sunt constrânse să aibă reacţii aproape identice faţă de implicarea unui stat arab în subvenţionarea terorismului.
Teama de haos
Riscul ca statele din Golf să se dezbine este evaluat cu nelinişte la Washington. Doar Tel-Aviv-ul încearcă să se bucure în speranţa că ruptura intervenită între monarhiile din Golf va atenua adversitatea statelor arabe focalizată excesiv pe politica Israelului. Ruperea relaţiilor diplomatice între cele cinci state şi Qatar, consideră ministrul de externe al Israelului, Avigdor Lieberman, deschide calea cooperării Israelului cu aceste ţări: ,,Statele arabe au ocazia să înţeleagă că pericolul real pe scena regională nu vine de la Israel, de la evrei, de la sionism, ci de la terorism”. Viziunea nu este nouă, dar istoria obligă la prudenţă, mutaţiile în regiunea Golfului nu pot fi simplificate într-atât.
Încurajate de americani în timpul recentei vizite a preşedintelui Trump în regiune, statele arabe încearcă să se angajeze în confruntarea cu terorismul. Lieberman o confirmă: ,,În timpul vizitei sale în Arabia Saudită, preşedintele Statelor Unite a vorbit înainte de toate de o coaliţie împotriva terorismului. Statul Israel este cu adevărat deschis cooperării, mingea este în terenul celorlalţi” (sursa: AFP). Până la cooperare, drumul este lung! Evaluând ravagiile haosului pe care îl poate declanşa discordia între arabi, americanii rămân atenţi şi prevăzători. Secretarul de stat Rex Tillerson a cerut statelor din Golf să-şi reglementeze divergenţele: ,,Desigur, noi încurajăm părţile să se aşeze (să dialogheze) şi să vorbească despre divergenţele dintre ele. Noi putem juca un rol pentru a le ajuta să discute (despre diferendele lor, nota AFP); credem că este important ca CCG – Consiliul de Cooperare al Golfului –să rămână unit”. Înţelegem acum ceva mai bine surprinzătoarea iniţiativă a preşedintelui Trump de a începe primul său turneu în străinătate în Arabia Saudită şi abia apoi să discute cu aliaţii europeni.
De pe poziţii diferite, la rândul lor, Turcia şi Iranul manifestă îngrijorare faţă de o posibilă escaladare a diferendelor dintre statele islamice. Turcia are relaţii strânse cu monarhiile din Golf şi este dispusă ,,să acorde sprijin pentru ca situaţia să revină la normal”. Deşi (sau pentru că!) îi este tutore religios, Teheranul a invitat Qatarul la precauţie şi i-a cerut să-şi reglementeze raporturile cu vecinii. ,,Vecinii sunt permanenţi, geografia este imuabilă; forţa nu a fost niciodată o soluţie; dialogul este imperativ, mai ales în timpul Ramadanului” a declarat ministrul de externe iranian Zarif.
Coalizarea statelor islamice în lupa împotriva terorismului este socotită încărcată de riscuri pentru stabilitatea în regiune. Cu toate acestea, necesitatea ei este evidentă. Atâta doar că merită să fie realizată cu mai puţină ipocrizie.