Sari la conținut

Salonul Cărții, Paris 2017 , corespondență de Dan Burcea

CULTURA LITERARĂ

Salonul Cărții, Paris 2017 – o sărbătoare a ochiului şi a spiritului

Dan Burcea

Revista Cultura, SERIA A III-A, nr. 13 (569), 30 martie 2017

EPAPER: http://revistacultura.ro/nou/2017/03/sumar-nr-13-2017/

PDF: http://revistacultura.ro/pdf/Cultura_569.compressed.pdf

 

 

Salonul Cărții, Paris, ediţia 2017, păstrează caracterul de inconfundabilă sărbătoare populară prin accesul marelui public la realitatea concretă a lumii editorilor, librarilor şi autorilor, care, la rândul lor, savurează întâlnirea cu cititorii. Este suficient să-ţi apleci urechea la discuţiile celor care – mulţi dintre ei foarte tineri – aşteaptă un autograf şi înțelegi că toţi cunosc aproape integral opera scrisă de autorii lor preferaţi. Numărul mare al celor care parcurg aleile salonului nu pare să incomodeze pe nimeni, într-atât braţele deschise ale standurilor ispitesc ochii şi atrag atenţia asupra diversităţii ofertei bogate de noi titluri. La acest capitol al inventivităţii, al atractivităţii standurilor, să precizăm că, graţie creativităţii arhitectului şi ilustratorului Razvan Luscov, România se poate mândri cu locul întâi în clasamentul stabilit de revista „Actualitté”. Tot în acest domeniu, să vorbim aici despre standul Marocului, ţara invitată anul acesta. Structura din lemn imaginată de o agenţie pariziană conţine o mulţime de căsuţe în care sunt puse la dispoziţia vizitatorilor pagini volante din poeme, fabule, extrase din romane, pe care vizitatorii le pot desprinde după bunul plac.

În spatele acestui decor festiv se ascund, fireşte, realităţi mult mai prozaice. Prima ţine de grija organizatorilor de a oferi o largă tribună tuturor celor implicaţi în ceea ce se poate numi în limbaj specializat „industria de carte”. Ea se ilustrează prin programul bogat al manifestaţiilor cuprinzând dezbateri, întâlniri, expoziţii, ateliere la care numărul auditoriului este şi el impresionant. Să cităm aici mai multe dintre ele, cum ar fi cea pedagogică, dedicată, vineri, 24 martie, grupurilor de elevi prezenţi în număr impresionant şi numită „Le métier dʼéditeur expliqué au lycéens” [„Meseria de editor explicată liceenilor”], dar şi pe cea intitulată „Dis-moi un poème” [„Spune-mi un poem”], organizată şi ea în dimineaţa de vineri de asociaţia „Printemps de poètes” [„Primăvara poeţilor”]. Interesantă pentru jurnalişti şi critici literari este dezbaterea „Un premier roman et après?” [„Un prim roman şi după aceea?”] cu participarea unor scriitori din orizonturi diverse, cum ar fi cel al scriitorului haitian Néhémy Pierre-Dahomey.

Ziua de sâmbătă a consacrat evenimente ale ţării invitate, pe teme diverse legate de aspecte ale polifoniei poetice marocane (cu Abdellatif Laâbi, Mohammed Bennis şi Mohhamed Achaari), de statutul femeii ca scriitor (la care moderatoarea, remarcabila scriitoare Alice Zeniter, a ştiut să incite la discuţie trei dintre autoarele tinere de limba franceză). Tot la pavilionul Marocului, parfumat de delicatesele de patiserie şi de aroma ceaiului de mentă, prestaţia vedetă a constitui-o intervenţia renumitei chef Fatema Hal, proprietara restaurantului „Le Mansouria” din Paris. Pe lângă alţi prestigioşi chefi, au participat şi specialisti în sociologie şi etnologie, care au abordat importanţa legăturilor interculturale în societatea contemporană. Punctul culminant l-a reprezentat întâlnirea de sâmbătă după-amiaza cu cei patru câştigători ai premiului Goncourt de origine marocană, Tahar Ben Jelloun, laureat în 1987 pentru romanul „La nuit sacrée” [„Noaptea sacră”], Fouaf Laroui, Goncourt 2013 pentru volumul de nuvele „L’étrange affaire du pantalon de Dassoukine” [„Strania afacere a pantalonilor lui Dassoukine”], Abdellatif Laâbi, premiul Goncourt pentru poezie, 2009, şi Leïla Slimani, Goncourt 2016 pentru romanul „Chanson douce” [„Cântec de leagăn”].

Şi ziua de duminică, cu număr maxim de vizitatori, a inclus manifestaţii la înălţime cu subiecte multiple cu accent pe aspecte tematice de public larg. Sofrologia, unul dintre subiectele abordate, a fost axat pe tematica fericirii în viaţa cotidiană. Tot la standul Marocului, a avut loc dezbaterea asupra unui subiect legat de „Écrire des histoires, écrire lʼHistoire” [„A scrie povestiri, a scrie Istoria”], cu participarea unui panel reprezentativ de scriitori marocani implicaţi în medierea interculturală euro-mediteraneană: Zakya Daoud, Hassan Najmi, Mohamed Berrada şi Youssef Fadel. Cum era de aşteptat, subiectul relaţiei dintre filosofie şi religie în lumea de azi a atras atenția în cadrul dialogului dintre cunoscutul filosof senegalez Souleymane Bachir, profesor la Columbia University, şi renumitul profesor de la Science Po de la Paris, Ali Benmakhlouf, dialog axat pe tema prezenţei spiritului Luminilor în cultura islamică, văzută ca unică barieră împotriva fundamentalismului religios.

Să mai amintim un eveniment conex acestei manifestaţii pe care l-am împărtăşit în discuţia pe care am avut-o cu scriitorul şi prietenul meu Yasmina Khadra. Este vorba de concursul francofon de poezie, lansat cu ocazia Salonului de carte şi care se adresează tuturor talentelor din lumea francofonă de pe toate continentele. Cei care doresc să participe sunt invitaţi să trimită textele pe adresa site-ului: http://fipf.org/actualite/concours-les-jeunes-plumes-francophones-2016-2017. Puteţi afla aici toate amănuntele legate de participarea la acest concurs internaţional de poezie.

Desigur, este prea devreme pentru ora bilanţului definitiv, atât în ce priveşte numărul vizitatorilor, cât şi al exemplarelor de carte vândute. Să spunem, în concluzie, că unicitatea acestei manifestări constă, în primul rând, în caracterul ei simbolic, francezii fiind foarte ataşaţi de prezenţa şi contactul cu figurile culturale, având un adevărat cult pentru scriitori pe care-i aşază pe un postament aparte, sinonim aproape cu veneraţia, autorii jubilând de prezenţa celor care-i urmăresc cu fidelitate. Ancorarea în problematica actuală a lumii editoriale este un alt fapt revelator. Subiecte care mai ieri erau considerate tabu, cum ar fi ebook-urile sau măsurile de subvenționare a librăriilor particulare confruntate cu marile grupuri de distribuţie sunt acum discutate cu mai multă serenitate şi, deci, cu mai multe şanse de a li se găsi soluţiile necesare.

Revenind la caracterul festiv-popular, să mai spunem că francezii sunt ataşaţi într-o măsură surprinzătoare de acest tip de sărbători care reduc urbanismul şi hiperconcentrarea populaţiei la o manifestare de talie aproape rurală, convivială şi intimă. Astfel, standurile devin cartiere, mesele pline de cărţi sunt adevărate invitaţii la delectarea ochiului şi spiritului, iar autorii – persoane accesibile, devenite dintr-o dată mult mai familiare.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.