O campanie a unui arheolog român pentru conștientizarea furturilor de patrimoniu, falsurilor și a pieței negre a antichităților
Arheologul Cătălin Delmo Stănculescu desfășoară o intensă campanie de conștientizare a problemelor extrem de grave din gestiunea, controlul, evidența, transparența și legalitatea obiectelor de maximă valoare istorică și materială descoperite în România.
Ajuns la capătul răbdării după lipsa de reacție a autorităților și a principalilor actori din piață, articolele scrise de el au ajuns vituperante și poate excesive în limbaj. Însă realitatea, îndeobște cunoscută, dar pentru remedierea căreia nu se iau măsuri, este că piața neagră a obiectelor cu valoare arheologică este una extrem de agresivă, iar gestiunea obiectelor de patrimoniu este dezastruoasă. Artefacte de mare valoare – îndeosebi piese metalice, de aur și de argint din tezaure dacice, gotice sau ale altor populații care au trecut prin acest spațiu – sunt furate din situri insuficient supravegheate și chiar din muzee.
„Dacă încă mai crezi că aurul dacilor stă liniștit în vitrinele muzeelor, e momentul să privim realitatea! Din întreaga Dacie preromană avem oficial doar 1–2 kg de aur descoperit în contexte arheologice controlate, dar în același timp, în colecții private, licitații și rețele obscure circulă, posibil, 100 de kilograme de aur. Da, ați auzit bine! Diferența nu ține de descoperiri spectaculoase, ci de un fenomen sistemic: piața neagră a antichităților.
În ultimele decenii, braconajul arheologic a devenit o industrie. Detectoarele de metale au transformat situri istorice în adevărate „mine” exploatate ilegal, iar traseul artefactelor este deja bine cunoscut: extragere clandestină, intermediari, scoatere din țară, „albire” prin colecții private și, în final, apariția în licitații internaționale cu proveniență vagă sau fictivă. În acest circuit au dispărut nu doar obiecte izolate, ci întregi segmente de patrimoniu: pumnale sica, brățări de aur, monede Koson, piese de harnașament și, în mod ironic, exact acele artefacte care ar trebui să definească elitele dacice.
Situația devine și mai clară atunci când comparăm datele: avem aproximativ 100 de pumnale sica cunoscute, dar doar o mică parte provin din cercetări arheologice. Restul sunt descoperiri întâmplătoare, piese fără context sau obiecte apărute direct pe piață. Aceeași discrepanță se regăsește și în cazul aurului. Nu lipsa descoperirilor este problema, ci faptul că acestea sunt extrase ilegal, iar odată scoase din context, își pierd valoarea științifică. Un artefact fără stratigrafie nu mai spune o poveste, devine doar un obiect de decor.
Zone emblematice precum Sarmizegetusa Regia sau Piatra Roșie au fost braconate sistematic încă din anii 1990, iar efectele se văd și astăzi. Lipsa unor artefacte din aceste situri nu reflectă o realitate istorică, ci una contemporană: ele au fost deja scoase și vândute. Cazurile celebre, precum brățările dacice recuperate sau traseul controversat al Coiful de la Coțofenești, nu sunt excepții, ci doar vârful vizibil al unui fenomen mult mai amplu.
În paralel, piața „gri” și dark web-ul oferă un canal aproape imposibil de controlat. Aici, artefactele sunt tranzacționate anonim, însoțite de documente falsificate, iar ulterior reintrate în circuitul legal prin licitații sau colecții private. În unele cazuri, disparițiile nu se produc doar în teren, ci chiar în interiorul instituțiilor, prin complicități sau breșe de securitate, ceea ce complică și mai mult situația.
Consecințele sunt dramatice pentru cercetarea științifică. Fiecare obiect scos ilegal înseamnă o pierdere ireversibilă de informație: nu mai putem reconstitui contextul funerar, statutul purtătorului, relațiile culturale sau cronologia exactă. Practic, pierdem nu doar artefacte, ci fragmente întregi din istorie.”
Cătălin Delmo Stănculescu
(sublinierile aparțin redacției)
Pe lângă jefuirea siturilor arheologice, chiar și furturile de muzee (de fapt: disparițiile din inventar) au devenit un fenomen care duce la pierderea unor piese extrem de valoroase, deja clasate în patrimoniu:
„Se fură cu ambele mâini! Se fură de la stat, se fură din muzee, se fură din situri arheologice! Zi și noapte! Fără măsură și cu acoperire!
Iată astăzi un caz reînviat de presă – cazul dispariției a 552 de obiecte de patrimoniu din aur și argint.
Este vorba despre 549 de monede, din care 178 din aur și 371 din argint (perioade diferite 1300-1800), o brățară dacică din argint cu cap de lup, un cercel cu bumb piramidal de aur și o fibulă datând din anul 80 a.Chr., care fac parte din Tezaurul de la Izvorul Frumos.
Lipsa acestor piese a fost depistată la un inventar efectuat cu ocazia ieșirii la pensie a unuia dintre specialiștii muzeului Porțile de Fier din Drobeta Turnu-Severin. Brățara și fibula din argint sunt anunțate ca dispărute pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului.
[…] În România apare în fiecare zi câte un tezaur și se fură două, nu? Om ieși la final pe plus?”
Cătălin Delmo Stănculescu
(sublinierile aparțin redacției)
Același autor a publicat o serie de articole despre apariția în licitații din România și din regiune a unor coifuri de paradă cu origine incomplet documentată. Lipsa de transparență și de informații poate acoperi fie furnizarea de falsuri, fie de obiecte rezultate din braconajul arheologic. Asemenea obiecte insuficient documentate apar inclusiv la case de licitații cu un bun renume.
Vă recomandăm să urmăriți pagina de facebook a autorului: https://www.facebook.com/CatalinDelmo
Pe site-ul Institutului Național al Patrimoniul sunt listate 480 de bunuri culturale mobile distruse, furate, disparute sau exportate ilegal. LINK Doar 72 dintre acestea sunt obiecte arheologice. Lista include doar obiectele deja inventariate și clasificate, nu și cele braconate.
