Am senzația că nu este foarte clar, pentru toată lumea, cum s-a ajuns la conflictul care afectează foarte grav actuala ediție a Bienalei de la Veneția. Încerc să ofer câteva lămuriri, pentru că, în mod evident, lucrurile nu trebuie judecate în termeni absoluți de bine și rău. Nu e așa de simplu!
Pietrangelo Buttafuoco, fost conducător al tineretului Mișcării Sociale Italiane („moștenitoarea‟ partidului fascist), jurnalist și romancier despre care, în 2015, s-a aflat că s-ar fi convertit la islam (informație necontrazisă de el, dar nici confirmată), un mare admirator al unor intelectuali remarcabili, precum Henry Corbin, René Guénon și Martin Lings, a fost numit, la 26 octombrie 2023, președintele Bienalei de la Veneția. Numirea i-a aparținut premierului Giorgia Meloni, la propunerea ministrului Culturii de atunci, Gennaro Sangiuliano (care, ulterior, a demisionat, ca urmare a unui scandal privind modul în care a condus Ministerul și a implicat o amantă în conducere). Buttafuoco se remarcase public cu patru luni mai devreme printr-un panegiric la moartea lui Berlusconi, pe care l-a considerat „fericit“ și l-a proclamat drept „ultraitalian”. Numirea a fost intens criticată în mediile culturale, fiind considerată prima numire „politică” a unui președinte al Bienalei.
În decembrie 2024, Buttafuoco a numit-o pe Koyo Kouoh drept curator al ediției Bienalei de Artă, din 2026. Kouoh (născută în Camerun, dar educată în Elveția de când avea 13 ani) avea o dublă specializare, în management bancar și curatoriat de artă, și, după o foarte scurtă carieră diplomatică, s-a dedicat exclusiv artei. În mai 2025, Kouoh a murit, ca urmare a unui cancer foarte agresiv. Buttafuoco nu a numit un alt curator. În schimb, la scurt timp după moartea curatoarei, a decis „inclusivitatea totală”, ceea ce, la începutul lui 2026, a fost confirmat drept reintegrarea Rusiei și menținerea prezenței Israelului, în pofida protestelor împotriva prezenței ambelor state, cu pavilioane naționale. Buttafuoco a spus că arta trebuie să fie un spațiu de dialog, nu de excludere. Urmarea a fost că, la scurt timp, Comisia Europeană a anunțat retragerea subvenției de c. 2 milioane de euro pentru Bienală, iar 22 de miniștri ai Culturii (inclusiv, cel al României) din statele UE au cerut menținerea excluderii Rusiei de la Bienală. Unul dintre miniștri este Alessandro Giuli, ministrul Culturii din Italia. Despre Giuli, trebuie spus că s-a afirmat în politică în același partid precum Buttafuoco, fiind cunoscut drept un mare admirator al lui Mussolini. Este filozof și fost președinte al Fundației Maxxi.
La 22 aprilie 2026, cele cinci membre ale juriului Bienalei (Solange Farkas, Zoe Butt, Elvira Dyangani Ose, Marta Kuzma și Giovanna Zapperi), care, toate, fuseseră propuse de Kouoh, anunță că nu vor juriza pavilioanele Rusiei și Israelului, pentru că Putin și Netanyahu sunt urmăriți de Curtea Penală Internaționlă. La 29 aprilie, ministrul Giuli trimite corpul de control al Ministerului Culturii la Bienală, pentru a analiza cum a fost autorizată participarea Rusiei. A doua zi, juriul demisionează în bloc, iar Buttafuoco anunță anularea ceremoniei de premiere și, așa cum am mai spus, faptul că, în noiembrie, Bienala va acorda doar două premii, ca urmare a unui vot popular.
Statele UE anunță boicotarea Bienalei. Ca urmare, niciun ministru al Culturii din statele membre ale UE, în frunte cu ministrul Culturii din Italia, nu va participa la ceremoniile de săptămâna viitoare.
Vom vedea ce se va întâmpla mai departe. Deocamdată, se știe că majoritatea statelor UE au anulat vernisajele oficiale ale pavilioanelor naționale. Pe de altă parte, Pavilionul SUA a făcut un apel public la donații, deoarece subvenția acordată de Administrația Trump este insuficientă pentru susținerea pavilionului național.
Desigur, pe noi ne interesează ce se va întâmpla cu expozițiile din pavilioanele unde sunt implicați artiști români: România, R. Moldova și Israel! Succes!
(articol publicat pe pagina personală a autorului)