Planul Marshall a avut și corelata de a crea o Europă strict dependentă de SUA

Giorgi Roman a publicat un amplu text care analizează dinamica relației dintre Statele Unite și Europa, nuanțând imaginea tradițională a unui parteneriat egal și evidențiind o tradițională hegemonie americană bazată pe dependențe structurale. Autorul susține că mecanisme precum Planul Marshall și NATO, pe lângă rolul lor major în reconstrucția Europei și în stabilitatea economico-socială, au fost totodată instrumente de control care au transformat continentul într-o piață strict dependentă de economia americană. Însă ascensiunea recentă a Uniunii Europene creează premisele unei evoluții complet separate de cea americană și chiar de competiție în unele domenii economice și în valorile promovate. Conturarea UE ca rival economic al SUA a declanșat o strategie de subminare sistematică din partea Washingtonului. Analiza notează câteva dintre costurile geopolitice plătite de europeni, de la criza migrației provocată, în ultimă instanță, de intervențiile SUA în Irak și până la instabilitatea energetică rezultată din sabotarea resurselor ieftine. Deși Statele Unite folosesc tehnologia, energia și mișcările suveraniste pentru a fragmenta blocul comunitar, există indicii că această presiune externă constantă forțează paradoxal Europa să accelereze spre o autonomie strategică și o coeziune internă mai profundă. În concluzie, adevărata amenințare la adresa suveranității fiecărei națiuni europene nu vine din birocrația de la Bruxelles, ci din interesele economice transatlantice care dictează stabilitatea dolarului în detrimentul prosperității continentale. La care ar fi trebuit ca articolul să adauge și presiunea militarist-energetică pe care încearcă să o impună Rusia.

Dar Europa a crescut. Și pe măsură ce a crescut, a început să deranjeze.
Construcția Uniunii Europene, accelerată prin Tratatul de la Maastricht din 1992 și prin introducerea euro în 1999, a produs ceva ce Washington nu anticipase în toată amploarea lui, un bloc economic de 450 de milioane de consumatori, cu o monedă de rezervă internațională, cu standarde de reglementare care de facto deveneau standarde globale prin simpla forță a pieței, și cu o putere normativă unică, cea de a impune condiții prin accesul la piață fără a trage un foc de armă.
Brusc, Europa nu mai era clientul care cumpăra umbrelă de securitate americană. Era un concurent economic real și un actor geopolitic în formare.

Giorgi Roman

articolul integral: